INCORDÁRE incordari s. f. Faptul de a (se) incorda. 1. Efort de concentrare a fortzelor fizice sau intelectuale. Din citeva incordari ale bratzelor lui vinjoase fu in mijlocul curentului. BART E. 184. O incordare inalta a atentziei ascute simtzirea auzului in singuratatea noptzii. GHEREA ST. CR. II 139. In mishcarea bratzelor lor in toata voiniceasca shi puternica incordare... a trupului lor vinjos au ceva din maretzia statuilor antice. VLAHUTZA O. A. 414. ♦ Tensiune. Incordare nervoasa. ▭ Baiatul trecu printro stare ciudata de incordare. VORNIC P. 183. ◊ Loc. adv. Cu incordare = cu intensitate din toate puterile; febril. A doua zi avea sa cunoasca ceea ce ashtepta cu incordare. VORNIC P. 158. Toata urbea ashteapta cu incordare sa vina rezultatul examenului anual shi impartzirea premiilor. CARAGIALE O. II 187. 2. Stringere strinsoare imbratzishare. Se desface din incordarea bratzelor ei. VLAHUTZA N. 148.