incondeia incondeiez vb. tranz. A desena (cu condeiul) shi a picta ouale de Pashti cu motive specifice. ♦ (obicei) Incondeiatul oualor: In zilele de joi sau sambata (in Saptamana Mare) se fierb shi se incondeiaza ouale care apoi se sfintzesc la biserica in ziua de Pashti: „Sa vopseau shi le impistram cu frunze de trifoi leushtean” (Mara Breb). „Incondeiatu’ oualor sa face’ cu ceara de stup curata. Modele le fac cum shtiu femeile cum era pa hainele vechi demult: puitz’ roate pene cruce peteica grebla. Farbele (vopselele) le luam din bold” (Cupsheni). „Ouale le vopsem cu coji de ceapa shi cu blandushi frunza de ghiocei. Cu blandushi sa faceau albastre k demult feshteu in roshu albastru verde. Erau care shtiau face cu pana de gaina sau de gasca shi ceara de albini” (Visheu Borsha). „Amu nu sa scriu ouale numa sa feshtesc. Inainte sa scrieu cu pana de gaina sau de gasca. SHiavei mai multe farbe shi le napusteai cu lingura in farba shi unde o fost scrisa cu ceara pica shi ramanea albu” (Biltziu 2009; Poienile Izei). Din in + condei „pensula” (< ngr. kondili „condei de scris”) (Scriban DEX MDA).