INCONDEIÁ incondeiez (pers. 3 shi incondéie) vb. I. Tranz. 1. A desena a impodobi cu diferite modele cu ajutorul unui condei sau prin alte mijloace. Scobeau lemne shi le incondeiau cu un cui inroshit in foc. PAS Z. I 159. ◊ Fig. SHi sprincenele arcate fruntea alba io incheie Ce o singura trasura maiestrit le incondeie. EMINESCU O. I 79. ◊ Refl. pas. In vinerea dinaintea pashtilor se incondeie ouale shi se roshesc cu bacan. TEODORESCU P. P. 585. 2. Fig. A vorbi de rau pe cineva a defaima a calomnia; a ponegri a birfi. Il incondeia cu toate pacatele shil facea de batjocura in fatza judecatorului. PAS Z. I 151. Lamparatul se ducea Pe Deliu... incondeia. TEODORESCU P. P. 580.