INCOERÉNT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni; și în forma incoherent) Lipsit de logică în gîndire, în diferite manifestări. E un bun vorbitor pentru mulțime, dar cam incoherent, se lasă dus de vorbe la întîmplare. CAMIL PETRESCU, O. I 274. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, idei, discursuri etc.) Lipsit de legătură logică. E caracteristic pentru Farfuridi incoherentul discurs de la întrunirea publică. GHEREA, ST. CR. I 350. – Variantă: incoherént, -ă adj.