INCLINÁ inclín vb. I. 1. Refl. shi tranz. A (se) apleca in jos sau intro parte; a (se) pleca. ♦ Refl. A face o plecaciune; a saluta; a (se) pleca a (se) inchina. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A cobori catre asfintzit a apune; (despre zi) a se apropia de sfarshit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus sa... ♦ A se simtzi atras de ceva a simtzi vocatzie atractzie pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (Inv.) A avea legaturi de dragoste cu cineva. Din fr. incliner lat. inclinare.