INCLEIÁ incleiez shi incléi vb. I. 1. Tranz. A lipi cu clei; a unge cu clei (in vederea lipirii). Patru doage ishi alege Lentocmeshte lencleiaza. IOSIF P. 73. 2. Refl. A se lipi. In pletele lui bogate... sencleiasera acum bucatzi de balegar. GALAN Z. R. 361. ♦ A se murdari de clei sau de ceva cleios. Sa incleiat pe miini. ♦ Fig. (Despre falci) A se incleshta; (despre limba) a se intzepeni. TZi se incleie limba in gura shi incepi a bolborosi turceshte. CREANGA P. 260. Valeu k mi so incleiat falcile. ALECSANDRI T. I 45. ♦ Fig. A se face cleios. Cu gura fripta de i se incleia scuipatul. DELAVRANCEA S. 14. 3. Tranz. A trata firele de urzeala cu o solutzie sau o emulsie pentru a le face mai rezistente. ♦ A acoperi cu scrobeala de amidon hirtiile fotografice inainte de a le face fotosensibile. ♦ A trata cu un coloid pasta din care se face hirtia pentru ai da consistentza shi rezistentza. Varianta: incleí vb. IV.