INCIUDÁ inciudez vb. I. Refl. A fi plin de ciuda; a se supara a se necaji. V. minia infuria. Unul ramine stingher se inciudeaza zvirle pe altul de la locul lui se ashaza el. SADOVEANU O. VI 194. Boierul senciudeaza k nui in slujba pus. NEGRUZZI S. II 182. ◊ Tranz. Oftau amindoi dupa intimplarea prin care trecuseshi insa mihnirea lor te inciuda. PAS Z. I 277.