inchíde (inchíd inchís) vb. 1. A mishca o usha o fereastra un capac etc. pentru a acoperi deschizatura corespunzatoare. 2. A imprejmui a inconjura cu un gard. 3. A interzice a opri. 4. A termina a sfirshi a pune capat. 5. A baga la inchisoare. 6. A viri a ascunde intrun spatziu inchis. 7. A astupa. 8. (Refl.) Despre rani a se cicatriza. 9. (Refl.) Despre culori a deveni mai inchisa ori mai intensa. Mr. ncl’id ncl’ishu ncl’idire; megl. ancl’id ancl’ish istr. (a)ncl’id (an)cl’ish. Lat. includĕre cu sensurile lui cl(a)udĕre (Pushcariu 816; CandreaDens. 368; REW 1967; DAR) cf. it. chiudere prov. claure fr. clore cat. clourer v. port. chouvir. Der. inchis adj. (care acopera o deschizatura incuiat; de culoare inchisa intunecat; taciturn abatut trist); inchis s. m. (ostatic prizonier); inchizatoare s. f. (dispozitiv de inchidere); inchizatura s. f. (imprejmuire); inchisoare s. f. (detentzie; temnitza carcera; imprejmuire). Cf. deschide.