INCHÍDE inchíd vb. III. 1. Tranz. A mishca (din balamale) o usha o fereastra un capac etc. pentru a acoperi deschizatura corespunzatoare. ♦ A incuia cu cheia cu zavorul. ♦ A acoperi a astupa deschizatura unui spatziu a unei incaperi. 2. Tranz. A apropia a strange marginile (sau partzile componente ale) unui obiect pentru a nu mai fi desfacute deschise. ◊ Expr. A inchide paranteza = a) a pune in scris partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusa in cursul unei comunicari. A inchide mana = a strange degetele facand mana pumn. A inchide gura = a apropia buzele shi falcile una de alta; a nu mai vorbi. A inchide (cuiva) gura = a face (pe cineva) sa taca a pune capat obiectziilor sau protestelor (cuiva). A inchide ochii = a) a cobori pleoapele acoperind globii oculari; b) a se preface k nu observa ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei in constructzii negative) a dormi; d) a muri. A inchide (cuiva) ochii = a fi langa cineva in clipa mortzii. (Refl.) A i se inchide ochii = a fi foarte obosit. ♦ Refl. (Despre rani) A se cicatriza. 3. Tranz. A intrerupe potrivit orarului stabilit activitatea unei institutzii a unei intreprinderi a unui local; p. ext. a suspenda activitatea a desfiintza. 4. Tranz. A incheia o actziune ai pune capat. ♦ A opri functzionarea unui mecanism a unui aparat a unui circuit etc. 5. Tranz. A izola o fiintza intrun spatziu inchis ingradit; a baga la inchisoare; fig. a tzine departe de lume. ♦ Refl. A se retrage a se izola. ♦ Fig. A contzine a cuprinde ceva. 6. Tranz. A ingradi a imprejmui o curte un teren etc. spre a delimita sau spre a opri accesul. ♦ A bara o cale de comunicatzie; a opri a impiedica trecerea. ♦ Refl. (Despre drumuri) A ajunge la un punct de unde nu mai poate continua a se infunda. 7. Refl. (Despre cer p. ext. despre vreme) A se intuneca a se innora. ♦ (Despre obiecte colorate p. ext. despre culori) A capata o nuantza mai intunecata. Lat. includere.