incheiá (inchéi incheiát) vb. 1. A imbina a uni a asambla. 2. A impreuna a articula. 3. A inchide a sfirshi a termina. 4. A stabili un acord a definitiva a semna un tratat. 5. A redacta a alcatui un act oficial. 6. A prinde in nasturi un obiect de imbracaminte. 7. A pune capat. 8. (Refl.) A se limita a se rezuma la... Mr. ncl’iare. De la cheie (Tiktin; CandreaDens. 327; Scriban) sau direct dintrun lat. *inclaviare (Pascu Beiträge 15). Der. din lat. inclāvāre de la clāvus (Pushcariu 815; REW 2392; DAR) este mai putzin probabila shi insushi Pushcariu Dacor. IV 70810 admite o incrucishare cu cheie. Cf. cheotoare. Der. incheiere s. f. (final sfirshit); incheiat adj. (terminat; determinat precis; prins in nasturi); incheietor s. m. (montor); incheietor s. n. (crosheta pentru incheiat nasturii); incheietoare s. f. (crestatura fanta; articulatzie; butoniera; planta Sideritis montana); incheietura s. f. (articulatzie; loc unde se impreuneaza doua birne; inv. articol; inv. concluzie) care DAR il deriva de la un lat. pop. *clautūra care nu pare necesar; descheia vb. (a desface nasturii); incheibara (var. incherbara incherbala inchelbara inchiolba incherba inchelba) vb. (a asambla a imbina) pare a fi nu der. de la incheia cu un suf. expresiv neclar cf. incaibara inharbala (dupa Pushcariu Dacor. IV 71220 shi DAR de la un lat. *incalvarĭāre de la calvaria „hirca” solutzie ce nu pare convingatoare; dupa Tiktin shi Scriban in legatura cu incaibara).