INCHEGÁ inchég vb. I. Refl. 1. (Despre unele lichide) Ashi mari consistentza a se intari; a se solidifica; a se coagula. Luneca pe singele ce se inchegase pe lespezi. NEGRUZZI S. I 156. De mine care se leaga Singele in trup i sencheaga. ALECSANDRI P. P. 131. ◊ Tranz. fact. [Mama] shtia a face multe shi mari minunatzii:... inchega apa numai cu doua picioare de vaca de se incrucea lumea de mirare. CREANGA A. 34. (Poetic) Gerul sfint al bobotezii Anchegat argint subtzire Peste faldurii zapezii. TOPIRCEANU S. A. 11. (Expr.) Mincinos de incheaga apele = foarte mincinos. 2. (Rar) A se stringe bine puternic a se uni trainic (cu ceva sau unul cu altul) a se impreuna a se consolida. Turna... apa moarta peste toate ranele shi se inchega carnea. ISPIRESCU L. 330. ◊ Fig. Sub fruntei viitorul shi trecutul se incheaga. EMINESCU O. I 132. Sanchegat lumina vietzei cu apusul cel de moarte. CONACHI P. 96. (Tranz.) In smaltz de fulgere albastre Incheagashi glasul de arama Cintarea patimirii noastre. GOGA P. 7. 3. Fig. A prinde contur a lua fiintza; a se forma a se ivi a se injgheba. In mintea lui se inchega o amintire indepartata din clasele primare. BASSARABESCU V. 24. Dan ishi trase scaunul mai aproape: primul vers i se inchegase. VLAHUTZA O. A. III 76. Din a haosului vai Un mindru chip sencheaga. EMINESCU O. I 171. ◊ Tranz. Limba inchega in versuri shi cintari suferintzele. SADOVEANU E. 11.