INCETATZENÍ incetatzenesc vb. IV. 1. Tranz. A acorda (unei persoane) cetatzenia. 2. Refl. (Despre notziuni abstracte) A se inradacina a se statornici. (Tranz.) Numeroase organizatzii de partid organe de stat shi economice au incetatzenit in activitatea lor metoda criticii shi autocriticii fapt care lea ajutat sa observe shi sa inlature lipsurile. SCINTEIA 1953 nr. 2799.