INCÉT¹ adv. 1. (Pe linga verbe de mishcare in opozitzie cu repede) Fara graba domol binishor linishtit; lin pe nesimtzite. Impleticinduse se indrepta incet spre casa pashind marunt shi nesigur. BART E. 318. Care cu poveri de munca Vin incet shi scirtziind. COSHBUC P. I 47. Incet plutind senaltza mireasai o fantasma. EMINESCU O. I 95. ◊ (Intarit prin repetare) Inhama iepele iese incetincet la drum. CREANGA P. 135. ◊ Expr. Incetul cu incetul sau incetincet sau cu incetul = putzin cite putzin treptat cu timpul. Incetul cu incetul mosafirii se risipira. REBREANU R. I 225. SHi noapte sa facut iar cu incetul. ANGHEL PR. 125. Luna... senaltza incetincet. COSHBUC P. I 48. Incetincet nora sa dat la brazda. CREANGA P. 7. 2. (Pe linga verbe k «a vorbi» «a cinta» in opozitzie cu tare puternic) Cu glas coborit scazut molcom potolit. Spuse... incet cu buzele arse: «Tata cishtiga». SAHIA N. 106. Un bondar rotund in pintec Somnoros pe nas k popii glasuieshtencet un cintec. EMINESCU O. I 87. Ce poezii cinta inimatzi incet? ALECSANDRI P. I 127. 3. (In constructzii eliptice cu valoare de interjectzie) Binishor! nu asha tare! Incet! ma doare. ♦ Fara zgomot! SHi incet dorulencet. JARNÍKBIRSEANU D. 340. Forma gramaticala: (in expr.) incetul.