INCÉPE incép vb. III. 1. Intranz. (Adesea preceda subiectul; despre o stare sau un fenomen) A se arata a se ivi a aparea (cu primele semne). Incepu o ploaie... de parea k toarna cu galeata. ISPIRESCU L. 28. ♦ (Despre o lucrare o actziune) A se porni a se deschide. Zicetzi sa cinte muzica... sanceapa balul. ALECSANDRI T. I 225. 2. Tranz. (Urmat de verbe la conjunctiv sau la infinitiv) A face primii pashi intro lucrare sau intro actziune. Unii incepura sashi puie pe foc gardurile. REBREANU R. I 233. Capitanul incepu sa cotrobaiasca intrun dulap de cartzi. BART E. 270. Batrina incepu a plinge punindushi miinele in parul neorinduit. DUNAREANU CH. 204. Anceput sa bintuie o foamete cumplita. CARAGIALE O. III 195. ◊ (Complementul indica actziunea care porneshte sau e pe punctul de a porni) Tu sa finceput iubitul Cai faceam eu ispravitul. COSHBUC P. I 52. ◊ Intranz. unipers. Intro noapte incepu sa ninga. BART E. 308. ◊ Refl. (Numai la pers. 3 cind subiectul nu reprezinta o fiintza) Petrecerile se incepura. VISSARION B. 80. Scena se incepe prin cuvinte nepasatoare. GHEREA ST. CR. I 338. ♦ Absol. (Subintzeleginduse conjunctivul sau infinitivul verbului «a vorbi») A se porni sa vorbeasca a rosti primele cuvinte din ceea ce vrea sa spuna. Nu caut vorbe pe ales Nici shtiu cum ash incepe. EMINESCU O. I 173. Datzimi toata atentziunea k incep! ALECSANDRI T. I 274. Desherta plosca ishi drese glasul shi incepu. NEGRUZZl S. I 245. ◊ (Cu un complement care indica ceea ce se spune se cinta) Mii de glasuri slabe incep sub bolta larga Un cint frumos shi dulce. EMINESCU O. I 94. ◊ Expr. A o incepe bine = a obtzine succes de la inceput a pashi cu dreptul. Ce trebuie sa fac k so incep bine? GALAN B. I 10. 3. Tranz. A lua a scoate a taia prima portziune din ceva pentru a o folosi a o consuma. A inceput o piine. ◊ Refl. pas. De la virf sancepe Stogul. SEVASTOS la TDRG.