incépe (incép incepút) vb. 1. A realiza prima parte dintro lucrare dintro actziune. 2. A intreprinde a se apuca de. 3. (Inv.) A concepe. Mr. ntzep. Lat. incĭpĕre (Pushcariu 812; CandreaDens. 843; REW 4353; DAR; Rosetti I 168 cf. gris. anceiver). Sensul 3 indica o confuzie intre lat. incipĕre cu concipĕre; Tiktin se gindeshte k este vorba de un uz artificial ceea ce nu este cert. Der. inceput s. n. (punct de plecare moment initzial); inceputa s. f. (inv. inceput; inv. conceptzie); incepatura s. f. (inv. inceput origine); ceptura s. f. (izvor al unui riu) cf. Iordan BL VI 33; incepenie (var. incepatorie incepatoare cepelnitza cepatoare) s. f. (inceput); incepator adj. (care incepe); neinceput adj. (neatins).