INCATUSHÁ incatushez vb. I. Tranz. A pune (cuiva) catushe; p. ext. a lega (pe cineva) cu lantzuri. Trimise pe Mercur alergatorul zeilor k sa puie mina pe tilharul de Prometeu sal lege cot la cot cu lantzuri shi sal incatusheze pe muntele Caucaz. ISPIRESCU U. 88. ◊ Fig. Formalismul este exprimat in atitudinea superficiala shi shablon fatza de munca atitudine care incatusheaza initziativa. SCINTEIA 1954 nr. 2880. ♦ Fig. (Despre sentimente preocupari etc.) A pune stapinire (pe cineva). Reculeginduse din tulburarea cei incatusha pe totzi plutonierul Boiangiu murmura cu un glas ragushit de spaima. REBREANU R. II 107. Variante; catushá vb. I catushí (SBIERA P. 236) vb. IV.