INCARUNTZÍ incaruntzesc vb. IV. Intranz. (Despre par) A deveni carunt a incepe sa albeasca; (despre persoane) a incepe sa albeasca la par p. ext. a imbatrini. Incepe a se sapa o cuta pe fatza prinde a incaruntzi parul tremura o mina. SADOVEANU E. 143. ◊ (Poetic) Ceriul incaruntzi de nouri vintul incepu a geme. EMINESCU N. 10. ◊ Tranz. Grijile lau incaruntzit inainte de vreme. Variante: (invechit) caruntá caruntez (NEGRUZZI S. III 271) vb. I caruntzí (SAHIA N. 59 ALECSANDRI T. 1484 JARNÍKBIRSEANU D. 323) vb. IV.