INCARCÁ incárc vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul un recipient un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare intrun vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce intro arma de foc un cartush sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. shi refl. A (se) acoperi a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a inshela. ♦ Spec. A adauga prin inshelatorie un plus la socoteala. 4. Tranz. (In expr.) Ashi incarca stomacul cu... = a manca prea mult. Ashi incarca sufletul cu... = ashi impovara conshtiintza. A fi incarcat de ani = a fi in varsta. 5. Tranz. A acumula energie intro baterie electrica; a acumula sarcina electrica pe armaturile condensatoarelor electrice. Lat. *incarricare.