*incapábil, -ă adj. (d. capabil; fr. -able. Lat. in-capabilis înseamnă „care nu poate fi prins orĭ cuprins”, ĭar incapabil se zice in-capax). Care nu e capabil, prost: guvern, om incapabil de domnie, de a domni. Care nu e în stare să facă ceva răŭ: înțeleptu e incapabil de invidie, să invidieze. Jur. Lipsit de oare-care drepturĭ, ca minoriĭ, nebuniĭ, femeile ș. a.