INCALECÁRE s. f. Actziunea de a (se) incaleca. 1. Urcare pe un animal de calarie p. ext. pe un obiect care se poate sta calare. 2. Suprapunere. Incalecarea celor doua limbi ale ceasornicului. ▭ Spre miazanoapte dainuie... nishte incalecari de nori grei. CAMIL PETRESCU O. I 292. ♦ (Geol.) Ruptura in scoartza pamintului insotzita de o denivelare shi de apropierea celor doua flancuri. 3. Fig. Supunere stapinire dominatzie. Zorile coborau din cer gingashe mintuind lumea cu incalecarea intunerecului. REBREANU N. 50.