INAVUTZÍ inavutzesc vb. IV. Refl. A se imbogatzi. Sa ne dai tu noua socoteala acum din ce teai inavutzit. V. ROM. noiembrie 1953 117. De ce sa lasat omul de un meshteshug shi sa apucat de altul cind nici cu intiiul nu murea de foame shi cind nici cu al doilea nu putea sa se inavutzeasca? PAS Z. I 159. ◊ Tranz. Fig. A inavutzit istoria noastra cu un tezaur de documente. MACEDONSKI O. IV 26. Versurile shi... proza cu care a inavutzit tinara noastra literatura. CARAGIALE O. III 14.