INAPOIÁ² inapoiez vb. I. 1. Tranz. A da inapoi a restitui. Betzio toata zise apoi catre Gavan cind vru sai inapoieze sticla. REBREANU I. 21. Trebuie sami inapoiezi scrisoarea care tzio cer. CARAGIALE O. III 306. ♦ A retroceda. Prin aceasta pace Austria a inapoiat intre altele Oltenia care a scapat astfel de apasatoarea ocupatzie austriaca. IST. R.P.R. 255. 2. Refl. A se intoarce la locul de unde a plecat; a reveni. Tot astfel se intimpla shi cu unii care se inapoiau. PAS Z. I 214. A ieshit din curte k sa nu se mai inapoieze niciodata. GALACTION O. I 308. 3. Refl. shi intranz. Fig. (Invechit) A da inapoi a regresa a decadea a fi in declin. Istoria este masura sau metrul prin care se poate shti daca un popor propasheshte sau daca se inapoiaza. KOGALNICEANU S. A. 45. Variante: napoiá (ALECSANDRI P. P. 204) vb. I (neobishnuit) inapoí (ALECSANDRI S. 109) vb. IV.