INALTZÁ ináltz vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) indrepta in sus; a (se) ridica. ◊ Expr. (Tranz.) A(shi) inaltza ochii = a privi in sus. (Intranz.) A inaltza din umeri = a ridica din umeri in semn de nedumerire de neshtiintza de nepasare etc. ♦ Tranz. A face sa fie mai inalt prin ridicare shi ashezare pe un obiect situat mai sus etc. ♦ Refl. (Rar; cu determinarea „pe cal” „in sha”) A se urca pe cal; a incaleca. 2. Refl. A deveni mai inalt; a creshte. 3. Refl. (Despre cladiri monumente etc.) A aparea a se ivi (in toata inaltzimea). 4. Tranz. A construi a cladi. A inaltza o casa. 5. Tranz. A ridica vocea tonul; a pronuntza tare. ♦ Refl. (Despre voce glas sunete) A se auzi (limpede). 6. Tranz. A ridica pe cineva in rang. ♦ Fig. A ridica din punct de vedere spiritual. Poezia inaltza sufletul. ♦ Refl. A se arata trufash; a se mandri. [Var.: (reg.) naltzá vb. I] Lat. *inaltiare (< altus).