inaínte adv. 1. In fatza. 2. Mai devreme mai intii. 3. In locul dintii in frunte. 4. (Prep.) In fatza in prezentza. 5. (Adj. inv.) Anterior precedent. Var. nainte. Mr. nante ninte ainte. Lat. ab ante al carui rezultat normal *ainte a trecut la ainte probabil prin analogie cu alternantza vocalica cuvintcuvinte mormintmorminte. Ainte (considerat de DAR k rezultat normal din punct de vedere fonetic; cf. it. avanti prov. avan fr. avant cat. abantes) pastrat in mr. apare in texte din sec. XVIXVII numai in compuneri k nainte mainte (< mai ainte) mai deinte; compunerea cu in este normala cf. (im)prejur (im)preuna (in)adins etc. Dupa REW 4335 din lat. inainte; de la in abante e inde dupa Pascu I 129 cf. Pascu Beiträge 10. Dupa DAR este vorba de o contaminare a lui ainte cu ininte < in ante. Lat. in ab antea este atestat pentru sec. IX cf. J. Bastardas Particularidades sintácticas del latin medieval Barcelona 1953 p. 85. Der. inainta vb. (a avansa a progresa); inaintash s. m. (stramosh precedesor; precursor; calul de dinainte al trasurii; adj. care merge inainte; Arg. ochelari; Arg. pungash in serviciul politziei). Comp. (inv.) inainte cuvintare s. f. (prolog) format k gr. πρόλογος; inainte mergator s. m. (precursor) k gr. πρόδρομος; inainte vreme adv. (in trecut in alte timpuri); dinainte adv. cu prep. de; dinainte s. n. (parte din fatza mai ales la o haina).