INABUSHÍT A inabushitzi te adj. 1. (Despre sunete voce etc.) Stins inecat fara putere retzinut. Murmurai... mishcat cu glas inabushit. SADOVEANU O. I 422. I se parea k parca auzea vorbe inabushite neintzelese. MIRONESCU S. A. 37. Un murmur se ridica... SHi grabnic il urmeaza inabushite shoapte. MACEDONSKI O. I 263. ◊ (Adverbial) Incepea sa plinga inabushit. DUMITRIU N. 58. Potcoavele cailor vuiau inabushit pe shosea. SADOVEANU O. I 366. 2. (Despre alimente) Fiert in aburi acoperit cu un capac. Friptura inabushita. ◊ (Adverbial) A fierbe inabushit.