IMPUTÁ impút vb. I. Tranz. (Construit cu dativul) 1. A reprosha cuiva fapte atitudini gesturi nepotrivite. Ia imputat cochetaria k o crima. REBREANU R. I 174. ◊ Refl. impers. Daca cumva ni sar imputa k aceste consideratziuni sint prea mult abstracte shi ni sar cere k... sa ne lasam pe tarimuri mai practice. ODOBESCU S. III 330. 2. A face pe cineva raspunzator de o paguba ivita in cadrul functziei care o detzine a trage la raspundere a obliga la despagubiri. Varianta: (invechit shi popular) imputa (RETEGANUL P. IV 71 PANN P. V. II 64) vb. I.