Definitzia cu ID-ul 499402:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

imputá (imputát imputát) vb. 1. A face pe cineva raspunzator de o paguba. 2. A reprosha. 3. A insulta a ocari. Lat. imputāre (Pushcariu 796; CandreaDens. 828; REW 4324; DAR; Rosetti I 173). Este cuvint inv. care abia daca supravietzuieshte in citeva regiuni fiind inlocuit de dubletul neol. imputa din fr. imputer. Der. imputaciune s. f. (inv. cearta disputa); imputator adj. (inv. injurios).