IMPUTÁ vb. I. 1. tr. refl. A (se) atribui cuiva purtari fapte urate nepotrivite. 2. tr. A obliga pe cineva sa plateasca o suma de bani k despagubire pentru o paguba adusa unei institutzii in cadrul unei functzii detzinute de acea persoana. [P.i. impút 36 ta var. imputa vb. I. / < fr. imputer cf. lat. imputare].