IMPUTÁ impút vb. I. Tranz. shi refl. impers. 1. A (i se) reprosha a (i se) atribui cuiva fapte atitudini gesturi nepotrivite condamnabile. 2. A face pe cineva raspunzator de o paguba adusa unei institutzii intreprinderi (unde lucreaza) obligandul la despagubiri. Din fr. imputer lat. imputare.