impúnge (impúng impúns) vb. 1. A intzepa. 2. A lovi cu coarnele. 3. A imboldi a stimula a atzitza. Var. (rara) punge. Mr. pung pundziri. Lat. pungĕre (Pushcariu 795; CandreaDens. 1470; REW 6850; DAR) cf. it. pungere prov. ponher fr. poindre sp. port. pungir. Der. impungatura (var. impunsatura impunsura punsura impunsoare) s. f. (intzepatura junghi); impungator adj. (care impunge); (im)pungaci adj. (care loveshte cu coarnele); impungali vb. (a coase prost) cu suf. expresiv li; impungaleala s. f. (cusatura prost facuta); strapunge vb. (a trece dintro parte intralta a patrunde) cu pref. stra a carui comp. poate fi shi romanica cf. trent. straponzer friul. straponzi; strapungator adj. (patrunzator cu virful ascutzit).