impúne (impún impús) vb. A constringe a obliga. Lat. imponere (sec. XIX) pe baza lui pune. Der. impunator adj. (impozant) cu suf. tor; impozant adj. din fr. imposant; impoza vb. (inv. a impune) din fr. imposer; impozabil adj. din fr. imposable; impozit s. n. din lat. impositum (sec. XIX) cu fonetismul cuvintelor care provin de aici.