IMPÚNE impún vb. III. 1. Tranz. A face k o idee o masura o directiva etc. sa fie acceptate shi urmate; a face necesara indeplinirea unei actziuni; a constrange pe cineva sa accepte sa faca ceva; a obliga. 2. Intranz. A insufla cuiva respect stima. ♦ Tranz. A face k cineva sa devina respectat stimat sau temut. ♦ Refl. A capata prestigiu a se afirma; a invinge a birui. 3. Tranz. A supune pe cineva unui impozit. Din lat. imponere (refacut dupa pune; cu sensuri dupa fr. imposer).