IMPRUMUTÁ imprumút vb. I. Tranz. 1. (Cu un al doilea complement in cazul dativ) A da cuiva ceva sub rezerva restituirii in anumite conditzii. Prietenii de la Budeshti i imprumutasera bani cu camata. DUMITRIU N. 267. Nu treceau douatrei zile... shi se trezea la usha ei cu Danila cumnatasau cerind sai imprumute carul. CREANGA P. 38. ◊ Fig. Vorbea masurat shi rar imprumutind spuselor cit de neinsemnate fermecul (= farmecul) glasului sau grav. M. I. CARAGIALE C. 36. 2. (Construit cu prep. «de la») A lua de la cineva ceva sub rezerva restituirii in anumite conditzii. Am imprumutat bani de la un prieten. ◊ Refl. (Popular construit cu prep. «la») Bolta aceasta era pazita de o umbra... shi sa imprumutat la umbra cu citeva parale. SHEZ. I 287. ♦ (Cu privire la cuvinte obiceiuri idei etc.) A lua de la altul a imita. Putem gasi shi la noi subiecte de scris fara sa avem pentru aceasta trebuintza sa ne imprumutam de la alte natzii. KOGALNICEANU S. A. 41. Nicidecum nu scade meritul unui autor daca sa imprumutat tot cu ceea ce ia lipsit. BOLLIAC O. 48.