IMPROSHCÁ impróshc vb. I. Tranz. (Folosit shi absolut) 1. (Mai ales cu privire la apa sau la noroi) A imprashtia stropind in toate partzile. Locomotiva a intrat in gara supraincarcata improshcind pe nari fishii de aburi. SAHIA N. 51. Mashina se departa vertiginos improshcind pinan marginile ulitzei virtejuri de apa tulbure cu bucatzi de noroi. REBREANU R. I 176. ♦ A stropi (pe cineva sau ceva) cu un fluid cu noroi etc. Incepuse o ploaie marunta. Picaturile se intetzeau shi le improshcau obrazul. VLAHUTZA O. A. 136. ◊ (Poetic) Ieri sa spart fereastra unui curcubeu Improshcind cu tzandari iarba din poiana. LESNEA A. 34. ◊ Refl. reciproc. Ishi racoresc ochii in apa adunata in pumn cu mormaituri de multzumire improshcinduse unii pe altzii glumind shi rizind sonor in vintul subtzire. C. PETRESCU I. I 263. Nimfe albe k zapada scutur apalbastra calda Se improashcan joaca dulce mladiinduse se scalda. EMINESCU O. IV 118. 2. (Cu privire la pietre proiectile etc.) A arunca intruna a zvirli fara incetare in toate partzile. Doua tancuri prinsera a improshca obuze. CAMILAR N. I 388. SHin pedestrimea deasa cemproashca foc fioros [cavaleria] Saruncan zbor de moarte cu tropot zgomotos. ALECSANDRI P. II 159. ♦ (Complementul direct devine instrumental) A lovi. Maracinii i zgiriau miinile shi fatza shil improshcau cu zapada de pe crengile lor spinoase. DUMITRIU N. 204. Cu plumbi avem sai improshcam noi pe dinshii. SADOVEANU O. I 146. Intro duminica oile aste perdute... se pun de pinda shi cind el ieshi din biserica incepura al improshca cu pietre urmindul cu sudalmi... pina acasa. NEGRUZZI S. I 225. ♦ Fig. (Urmat de determinari care arata injuria insulta etc.) A batjocori a insulta. In timp ce tradatorii mincau stinjenitzi grevishtii continuau sai improashte cu vorbe de batjocura. PAS Z. IV 155.