IMPRIMÁ imprím vb. I. Tranz. 1. A face urme prin apasare. ♦ (Cu privire la unde acustice) A inregistra (folosind diverse procedee tehnice). 2. (Tipogr.) A tipari. ◊ Bun de imprimat formula care se scrie pe corectura unei publicatzii pentru a arata k zatzul este corect shi poate fi tiparit. (Substantivat) Corectura pe curat trebuie so vaz eu shi sa dau bunul de imprimat. CARAGIALE O. VII 516. ♦ A intipari (pe o tzesatura) desene colorate. A imprima o stamba. 3. Fig. A comunica a transmite a da. Electrificarea tzarii va imprima un ritm puternic operei de industrializare socialista a tzarii. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 257.