IMPOPOTZONÁ impopotzonez vb. I. Refl. A se gati a se impodobi peste masura (cu podoabe de prost gust); a se inzorzona. «Aia» iar sa impopotzonat. Parca e o pupaza. PAS Z. I 81. Ia spunemi ma rog ce teai impopotzonat asha? duhul ce ai ar trebui satzi arate k nu te prinde. NEGRUZZI S. III 75. ◊ Tranz. Oamenii intind darurile pe amina (= in miini) shapoi impopotzoneaza pe fiecare cu darul lui. SEVASTOS N. 303.