IMPONCISHÁ imponcishez vb. I. (Invechit) 1. Refl. A veni in conflict (cu cineva sau ceva) a fi in dezacord; a se contrazice. Oarecare prejudecatzi de boierie... de multe ori se imponcishau cu dreptele sale cugete shi fapte. La TDRG. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte ascutzite) A infige. Fratzii Buzeshti i scapara zilele [lui Mihai Viteazul] ucigind la vreme pe turcul care ishi imponcishase sulitza in pintecele eroului. ODOBESCU S. III 607.