IMPODOBÍ impodobesc vb. IV. Tranz. A gati (cu podoabe) a decora a ornamenta; a infrumusetza. Iar deaici din zarea culmii SHir de dealuri eu privesc; Culmea lor ompodobesc K shi tine ulmii. COSHBUC P. I 260. Aceleashi cadrempodobesc peretzii Din rame cata lung shi trist la mine. VLAHUTZA O. A. 81. Iara imparatul puse de impodobi palaturile shi cetatea cit se putu mai frumos k sashi primeasca nurorile. ISPIRESCU L. 36. Vrind k sal impodobeasca Un zurgalau la git tzaranul ia legat. DONICI F. 44. (Fig.) Alecsandri stigmatiza ignorantza prin «Iorgu de la Sadagura» cea intii veriga a acestei pretzioase salbe de bucatzi teatrale cu care el impodobi scena noastra. NEGRUZZI S. I 334. ◊ Refl. Zoe deschise garderobul sau alese o rochie de catifea neagra... sembraca impodobinduse k pentru o sarbatoare. NEGRUZZI S. I 27. Sa shtiu bade k vii Frumos mash impodobi SHinainte tziash ieshi. JARNÍKBIRSEANU D. 115. (Fig.) Cu senin shi cu lumina ziua se impodobeshte. BELDICEANU P. 53. Care alta se impodobeshte in zilele de vara cu flori mai frumoase cu grine mai bogate? RUSSO O. 41.^[1] Varianta: podobí (MARIAN O. II 267) vb. IV. modificata