IMPIETRÍRE impietriri s. f. Actziunea de a (se) impietri shi rezultatul ei. 1. Incremenire inlemnire inmarmurire. Biruise prima clipa de impietrire shi daduse buzna la ea. DUMITRIU N. 126. 2. Fig. Stare de nesimtzire sufleteasca; insensibilitate. Cind ramasei singur nu shtiu daca durerea dezgustul de viatza sau impietrirea ce insotzeshte un trai fara de nadejde navalira fiecare in parte sau daca toate deodata pusera stapinire pe sufletul shi inima mea. HOGASH M. N. 43. In locul fericirii capata pizma shi impietrire. NEGRUZZI S. I 56.