IMPIETRÍ impietresc vb. IV. 1. Intranz. shi refl. (In basme) A se preface in piatra. La locul unde se impietrise fratesau patzi k dinsul. ISPIRESCU L. 296. 2. Intranz. A ramine pe loc nemishcat; a incremeni a inmarmuri a inlemni a inghetza. Nici glas de cucosh nici hamait de cine nimic; totul impietrise pretutindeni. SADOVEANU O. VII 363. Risul ar fi inghetzat pe buze nu numai actorilor presupusei comedii ci ar fi impietrit shi pe fatza spectatorilor amatori de ris. CAMIL PETRESCU T. II 291. ◊ Tranz. Ishi impietri obrazul; zimbetul i fugi tot in ochi unde i sascunse sub tufele sprincenelor shi sub palarie. CAMILAR TEM. 184. 3. Refl. Fig. A nu mai simtzi nimic a deveni insensibil. Sufletul ei se impietrise de amaraciune. REBREANU I. 58. Dupa suferiri multe inima sempietreshte. ALEXANDRESCU M. 6. ◊ Tranz. Ce nenorociri teau zdrobit ce dureri tziau impietrit sufletul? SADOVEANU O. I 422. Chinul shi durerea simtzireami ampietrito. EMINESCU O. I 116.