IMPETUOZITÁTE s. f. Insushirea de a fi impetuos. [Oltul] a strabatut trei shiruri de muntzi zbatinduse deasupra stincilor vibrind din toata fiintza cu o impetuozitate de care pentru nimic in lume nar mai fi in stare. BOGZA C. O. 410. [Artileria] incepuse sa raspunda cu teama insa shi uluita de impetuozitatea dushmanului. REBREANU P. S. 113. Pronuntzat: tuo.