IMPERFÉCT s. n. (< lat. imperfectus < in „fara” + perfectus „facut” „realizat” cf. it. imperfetto fr. imparfait): timp verbal simplu al modului indicativ care exprima un proces trecut shi neterminat in momentul la care se refera k de exemplu cantam lucram taceam faceam veneam hotaram etc. Este alcatuit din radicalul invariabil al verbelor (cant lucr tac fac ven hotar) la care se adauga sufixele trecutului a shi ea shi desinentzele de persoana (m i zero m tzi u). Este folosit frecvent in corelatzie cu perfectul compus shi poate avea alte semnificatzii temporale sau modale decat aceea a indicativului. ◊ ~ iteratív: i. care exprima un proces repetat in timp („Vara mergea totdeauna la munte”). ◊ ~ istóric (naratív dramátic): i. cu semnificatzie temporala de perfect compus cu rol de dinamizare a actziunii shi de realizare a monorimei („Ghemish iutencaleca / SHi spre Dunare pleca / Apan doua despica” Folclor). ◊ ~ al modestiei: i. cu semnificatzie temporala de prezent in limbajul copiilor („Acuma eu eram lupul shi tu erai iedul”) sau al adultzilor („SHtitzi ma gandeam sa va cer un sfat”). ◊ ~ al regretului: i. cu semnificatzie modala de optativ perfect care exprima ideea de reprosh („De ce nu tentorceai acasa daca ai vazut k trenul plecase?”). ◊ ~ perifrástic: i. exprimat printro perifraza alcatuita dintrun gerunziu shi verbul auxiliar morfologic a fi k in exemplul „in acel moment omul era mergand spre casa” (= mergea).