Definiția cu ID-ul 913027:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPERATÍV2, -Ă, imperativi, -e, adj. Care ordonă, care poruncește; poruncitor. Ton imperativ. ◊ (Gram.) Modul imperativ (și substantivat, n.) = modul verbal prin care se exprimă un ordin, un îndemn, un sfat, o rugăminte etc. (în vederea îndeplinirii sau împiedicării unei acțiuni).