imparatúsh i (imparatzal) s.m. (anat.) Omushor; apendice situat in cavitatea bucala; tzafluoc (Petrova) indítzatoare (Budeshti Rozavlea) tzamburucu’ din fundul gurii (Dragomireshti): „Din imparatush / De sub imparatush / Din vinele grumazilor” (Barlea 1924 II: 381). Din imparat „suveran” (< lat. imperator).