Definitzia cu ID-ul 499377:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
imparát (imparátzi) s. m. Suveran absolut al unui imperiu. Mr. ampirat. La.t imperator (Pushcariu 785; CandreaDens. 824; REW 4305; DAR) cf. alb. mbret (Philippide II 644) prov. emperaire it. imperadore fr. empereur sp. emperador. Der. de la nominativ k in alb. apare shi in alte cazuri de nume de persoana cf. baiat drac om. Der. imparateasa s. f. (sotzie de imparat; femeie care conduce un imperiu; nume de plante Bryonia alba Atropa Belladonna; la albine matca) cu suf. easa k bucatareasa carturareasa (nu are nici o legatura cu lat. tirzie imperatrissa Densusianu Hlr. 160); imparatzel s. m. (pasare aushel Troglodytes parvulus) cf. numele sau fr. roitelet sp. reyezuelo; imparatesc adj. (imperial); imparateshte adv. (k imparatzii); imparatzi vb. (inv. a proclama pe cineva imparat; a domni); imparatzie s. f. (imperiu in mod traditzional imperiul bizantin iar apoi cel turc); imparatitza s. f. (imparateasa fata de imparat) cu suf. itza; imparatush s. m. (aushel).