IMPAMINTENÍ impamintenesc vb. IV. Refl. A se stabili temeinic intrun loc (devenind stapin pe o bucata de pamint) a se integra in viatza localnicilor a nu mai fi considerat k strain. Viatza lui Gheorghe Dima shia aflat rost pentru o vreme in infruntarea nestavilitei vietzi a apelor Siretului. Pe urma prinzind drag de oameni shi de locuri omul sa impamintenit cu totul. GALAN Z. R. 45. ◊ Fig. Atite litere prisoselnice ce incetul cu incetul incepusera a se impaminteni in limba noastra. NEGRUZZI S. I 261.