IMPAMANTENÍ impamantenesc vb. IV. 1. Tranz. (In evul mediu in tzarile romaneshti) A acorda cuiva (printrun act domnesc) calitatea shi drepturile de pamantean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili intrun loc a se integra in viatza localnicilor. 3. Tranz. shi refl. Fig. (Despre obiceiuri idei etc.) A face sa prinda sau a prinde radacini; a (se) introduce a (se) generaliza. In + pamantean.