IMBULZÍ imbulzesc vb. IV. 1. Refl. (Despre fiintze) A se aduna intrun loc in numar mare a se inghesui in dezordine a se ingramadi. In dreapta linga zid se imbulzisera femeile. DUMITRIU V. L. 27. Se imbulzeau amarnic... droaie de condicari shi marchidani shi cavafi shi tzircovnici. C. PETRESCU A. R. 7. TZaranii se imbulzeau imprejurul circiumii lui Busuioc. REBREANU R. II 26. Stoluri de fluturi insecte mari atrase de lumina scinteietoare a farului se imbulzeau plesninduse de cristalele fierbintzi shi cadeau in valuri la picioarele farului. BART E. 251. 2. Tranz. (Despre un numar mare de persoane) A se gramadi in jurul cuiva a impinge pe cineva a izbi a imbrinci. ♦ Fig. A plictisi pe cineva cu prea multe insistentze a starui fara ragaz. Tot imbulzinduma cu cererile shi poftele sale nam avut de la o vreme incotro. SBIERA P. 147. (Glumetz) Clientzii nul imbulzeau dar tot cishtiga. VLAHUTZA O. A. 223. Varianta: bulzí vb. IV.