IMBLACÍU imblacie s. n. (Inv.) Unealta agricola rudimentara formata dintro prajina lunga la capatul careia sunt legate un batz gros mobil shi mai multe curele cu care se lovesc spicele de cereale sau pastaile de legume pentru a li se scoate boabele. [Acc. shi: imblắciu] Cf. imblati.