IMBARBATÁ imbarbatez vb. I. Tranz. A insufla cuiva barbatzie curaj avint; a insufletzi a incuraja. Doja a imbarbatat pe ai sai printro cuvintare. IST. R.P.R. 160. Frica de moarte imbarbata pe voinicul nostru. POPESCU B. III 17. Cu arma in mina imbarbateaza norodul. NEGRUZZI S. I 290. ♦ Refl. Ashi face curaj. Imbarbatinduse shia mai venit putzin in fire. CREANGA P. 27.